EU - IsraelÎn ultimul an, am fost martori la o serie de evenimente pe plan mondial care ne-a lăsat impresia destul de clară că se dorește tot mai mult izolarea Israelului. Mai mult, unele națiuni chiar au început să se ridice împotriva evreilor, iar Uniunea Europeană, un fel de federație a națiunilor europene, este una dintre ele, mai ales prin două decizii grăitoare luate în ultimul an.

Începem cu decizia din decembrie 2014 a Curții Europene de Justiție care solicita Uniunii Europene să scoată gruparea islamistă Hamas de pe lista organizațiilor teroriste. Uniunea Europeană a trebuit să se conformeze declarând, în același timp, că în ciuda deciziei, ei vor continua să considere Hamas o organizație teroristă. Totuși, premierul israelian Benjamin Netanyahu nu a fost mulțumit cu acest răspuns și a cerut Uniunii să facă tot posibilul să reintroducă Hamas pe lista organizațiilor teroriste. Așa cum era de așteptat, UE nu a mai făcut absolut nimic mai departe, iar câteva luni mai târziu Statele Unite ale Americii scoteau gruparea islamistă Hezbollah de pe lista organizațiilor teroriste. Ambele au ca scop principal distrugerea Israelului. Se poate considera că Uniunea Europeană a fost constrânsă de forul suprem de justiție să accepte decizia, dar faptul că nu a încercat o contra-poziție și luând în considerare și decizia din această lună despre care vom vorbi puțin mai târziu, ne face să avem toate motivele să credem că nici nu au dorit așa ceva. Dar până atunci, să observăm câteva lucruri interesante în legătură cu Hamas.

Hamas este o grupare teroristă islamică palestiniană al cărei scop este lupta împotriva Israelului pe care îl consideră cotropitor și ocupant al propriilor teritorii. Această grupare acționează, în principal, în Fâșia Gaza, dar și în Cisiordania și e renumită pentru atacurile sale cu rachetă asupra Israelului și pentru comiterea de atentate de la care nu se feresc să pună în pericol viața copiilor sau chiar să-i folosească în operațiuni, uneori chiar și ca scut. Numele Hamas este un acronim al frazei ”Harakat al-Muqāwama al-Islāmiyya” din limba arabă care înseamnă ”Mișcarea de rezistență islamică.” De asemenea, în limba arabă ”hamas” înseamnă și ”zel” sau ”entuziasm”, în timp ce organizația interpretează propriul nume ca ”putere și curaj.” Totuși, în limba ebraică, ”hamas” (חָמָס) înseamnă ”violență”, iar ca verb are sensul de ”a lua prin violență”, ”a jefui”, ”a distruge.” Credeți că e o coincidență? Știm foarte bine că cei ai Domnului nu cred în coincidențe și așa ceva nu există odată ce toate se întâmplă cu un anume scop, fie că acesta ne e revelat de Dumnezeu sau nu. Mai mult, aș putea merge până într-acolo încât să presupun fără să greșesc că cei din Hamas cunoșteau foarte bine sensul cuvântului în ebraică atunci când au ales denumirea organizației prin care răspândesc teroare. Entuziasm, putere și curaj pentru ei (arabă), violență, jaf și distrugere (ebraică) pentru dușmanii lor cei mai mari.

De asemenea, atunci când am vizitat Teritoriile Palestiniene am simțit pe propria piele influența Hamas din zonă. Pe lângă atacurile cu pietre și cocktailuri Molotov ale tinerilor islamiști desfășurate împotriva armatei israeliene la doar 50-100 m depărtare de noi, atunci când am vizitat anumite magazine considerate a avea succes în zonă, am fost primiți înăuntru, după care au închis ușa după noi și au tras gratiile de protecție, urmând ca atunci când terminam cumpărăturile să ieșim pe ușa din spate. De ce? Oficial, ni s-a spus că oamenii din zonă sunt geloși pe magazinele de succes și le atacă frecvent. Totuși, atunci când am ajuns acasă, un coleg israelian mi-a mărturisit că aceste lucruri se întâmplă pentru că Hamas cere taxe sub amenințare de la astfel de magazine, chiar dacă sunt conduse de etnici arabi.

Al doilea eveniment a avut la finalul lunii trecute, la aproape 1 an de la scoaterea Hamas de pe lista organizațiilor teroriste, atunci când Uniunea Europeană a decis ca produsele israeliene vândute pe Bătrânul Continent, dar fabricate în Cisiordania, să nu fie marcate cu eticheta ”Made in Israel”, ci să specifice clar că provin din Valea Iordanului sau altă zonă considerată a fi ocupată de Israel. Țări ca Marea Britanie, Belgia sau Danemarca deja folosesc această practică. Totuși, Uniunea Europeană poate fi foarte ușor acuzată de ipocrizie și asta e exact ceea ce a făcut și guvernul israelian. De ce? Pentru că produsele ce provin din Sahara Occidentală ocupată de Maroc nu sunt marcate în mod diferit, la fel cum și produsele din nordul Ciprului, ocupat ilegal de Turcia nu sunt marcate în mod diferit. În aceste cazuri, Uniunea Europeană consideră că nu trebuie să se amestece fiind numite ”dispute interne”, în timp ce în cazul Israelului nu aplică aceleași standarde. De fapt, aceste reacții nu sunt decât o continuare a izolării Israelului ce a început de mai bine de 1 an încoace.

Din fericire, nu toate statele membre Uniunii Europene se supun acestei directive. Prima care a criticat decizia Uniunii Europene a fost Ungaria prin vocea ministrului Afacerilor Externe, Péter Szijjártó (cel cu care se certa Victor Ponta). Următoarea a fost Grecia care, printr-o scrisoare semnată de ministrul Afacerilor Externe, Nikos Kotzias, și adresată primului ministru israelian, a declarat că respinge directivele Uniunii Europene în acest caz. Mișcarea grecilor vine la câteva zile după ce primul ministru al acestei țări, Alexis Tsipras, a vizitat Ierusalimul unde a declarat că este o plăcere pentru el să se afle în capitala istorică a Israelului, lucru  fără precedent, mai ales din partea unui lider european, și asta pentru că țările europene nu recunosc Ierusalimul ca și capitală a Israelului. Adițional, directiva UE a fost criticată și de Uniunea Creștin Democrată din Germania, partid aflat la conducerea acestei țări. Totuși, cele mai clare mișcări au venit din partea maghiarilor și a grecilor.

Poate aceste lucruri vi se par doar mișcări politice care nu merită foarte multă atenție, dar ca și creștini trebuie să fim conștienți de rolul pe care Israelul îl are în aceste zile de pe urmă și să realizăm că hărțuirea constantă a acestuia sunt semne clare ale acestor zile de pe urmă. Ca și creștini nu trebuie să tratăm astfel de evenimente în mod superficial și ignorant, ci să știm ce se întâmplă în jurul nostru cerând discernământ spiritual de la Domnul și analizând evenimentele în lumina Scripturii. De asemenea, e de datoria noastră să mijlocim pentru Israel, pentru protecția poporului ales al Domnului și, mai ales, pentru trezirea lui spirituală.

Reclame